vineri, 14 ianuarie 2011

Parabola - Fapta si destinul

"Care e mai presus? destinul sau fapta omului?" Asa l-a intrebat odata inteleptul Vasistha pe Brahma.

Atunci zeul zeilor, cel nascut din floarea de lotus, Marele Parinte, grai:
«Din fapta buna rasare fericirea, din cea rea suferinta. Orice fapta savarsita isi da roadele; niciodata nu are urmari o fapta ce nu s-a savarsit.
Frumusetea, fericirea si nestematele de tot felul se dobandesc prin asceza. Totul se capata prin fapta, iar nu prin destin de catre cei inactivi.
Tot astfel cerul, placerile, o situatie dorita: totul se dobandeste prin efortul omului.
Averea, prietenii, domnia, nobletea si fericirea sunt greu de dobandit de cei care nu fac nimic.
Bogatia nu-l urmeaza pe cel care nu da, pe cel care nu se misca, pe cel care nu se sileste, pe cel care este lenes, pe cel care e las si pe cel care nu e ascet.
Fiecare isi este singur prieten, fiecare isi este singur dusman, fiecare isi este singur martor la ceea ce savarseste si la ceea ce nu savarseste.
Dupa cum focul, cat de mic, devine mare cand e starnit de vant, tot astfel destinul, daca-i insotit de fapta, creste puternic.
Dupa cum lumina lampii se micsoreaza din pricina scaderii uleiului, tot astfel se micsoreaza puterea destinului prin scaderea faptei.
Destinul urmeaza fapta, care-i merge inainte ca o stapana. Fapta omului inclina destinul intr-o parte sau intr-alta, dupa vointa.
Prin savarsirea faptei, prin asocierea destinului, prin soarta si fapta impreuna, apuca omul calea ce duce la cer.
Dupa cum e fapta, buna sau rea, pe care o savarseste cineva in orice conditie a vietii, tot asa e si rasplata de care are parte, in aceeasi conditie a vietii, in decursul renasterilor.
Dupa cum vitelul isi gaseste mama chiar si intre o mie de vaci, tot astfel fapta savarsita odinioara il urmeaza pe faptuitor.
Dupa cum florile si fructele nu depasesc timpul lor, tot astfel si fapta savarsita odinioara.
Celui care imbatraneste ii imbatraneste parul; celui care imbatraneste ii imbatranesc dintii; ochii si urechile ii imbatranesc; numai dorinta nu imbatraneste.
Cine leapada dorinta, pe care cu greu o parasesc cei prosti, care nu imbatraneste impreuna cu cel care imbatraneste, - acela dobandeste pacea.»


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu