Iesi la rascruce si gasesti un calator care sa iti placa, sa fii sigur ca nu iti ataca orasul ascuns. Il iei de mana si il vrajesti cu vorbe si il plimbi intai pe cele mai frumoase strazi din orasul tau. Ii arati cele mai frumoase cladiri, catedrale si ii explici amanuntit istoria fiecareia. Stai cu el sa se relaxeze in parcurile verzi, pline cu flori. Il veghezi in timp ce adoarme la umbra copacilor in zumzaitul idilic al gazelor de iarba. Il duci apoi prin bazarurile incarcate cu podoabe, tesaturi, piele prelucrata, ceramica, arome fiecare povestind ceva despre oras. Apoi il duci in piata plina cu verdeturi, fructe, carne de toate felurile, miros de paine pe vatra si toate bunatatile pamantului – il impresionezi cu abundenta. Il plimbi apoi pe plaja sa il stropeasca putin si valurile marii tale. Il lasi sa se zbenguie si sa se lupte cu ele. Il iei apoi asa obosit si il duci mai departe, undeva la umbra sa isi traga sufletul. Il mangai si il dezmierzi ca o gazda buna.
Zile in sir il duci peste tot, ii arati toate frumusetile si ii povestesti toata istoria si tot viitorul orasului tau. Unii calatori sunt atat de fascinati incat raman aici si se plimba vesnic pe stradutele superbe ale citadelei.
Dar drumurile se impart.
Unii calatori se ratacesc intr-una dintre zile. Nu se mai plimba pe strazile prezentate de tine…se lasa purtati de dalele atragatoae ale drumurilor nearatate si se afunda pe strazi necunsocute. Unele dintre ele sunt necunsocute chiar de propriul ghid si se dovedesc a fi extrem de fascinante: cladiri impresionante a caror istorie a fost uitata, piatete mici cu vrabiute agitate si susur de fantana arteziana. Superbe!! Intr-o zi ghidului ii vor fi prezentate tocmai de calatorul sau.
Alti calatori ajung insa in zone intunecate, talpile li se afunda intr-o mazga grea. Mirosurile le deranjeaza narile obisnuite cu arome parfumate. Gheare le zgarie corpul. Pumni ca niste ciocane grele le lovesc stomacul si ii pun la pamant. Se ridica merg mai departe si se afunda tot mai mult in negrul citadelei.
Si drumurile se impart iar.
Unii calatori raman vesnic pierduti pe stradutele inguste si imputite ale citadelei si merg pana cand intr-o zi unul dintre pumni le va fi fatal.
Sunt si calatori care gasesc din nou drumul spre lumina din afara citadelei. La finalul drumului greu prin partea intunecata nu traiesc bucuria eliberarii. E un sentiment amestecat intre regretul aleilor superbe din citadela si sentimentul de viata dupa moarte.
Si atunci vine o alta rascruce cu alt ghid care ii ia de mana si intra vrajiti alte cetati.
Sufletul fiecaruia dintre noi e ca un oras, citadela, cetate fantastica. Din cand in cand vrajim calatorii ce ne ies in cale si ii plimbam prin citadela noastra. Unii se pierd pe viata si devin din calatori, locuitori de seama Altii, pleaca in cautarea unei alte citadele cu alta istorie, alta arhitectura, alta asezare poate langa un lac sau langa un munte…cine stie…sunt aproape sapte miliarde de cetati vii in lumea asta.
