Într-o zi, un profesor întelept puse urmatoarea întrebare discipolilor sai:
- De ce tipa oamenii când sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi atunci când cealalta persoana e chiar lânga tine?
întreba din nou înteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, încerca un alt discipol.
Maestrul întreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai încet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe întelept. Atunci
el îi lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul când suntem suparati? Adevarul e ca, atunci când doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cât sunt mai suparati, cu atât mai tare trebuie sa strige din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci când doua fiinte sunt îndragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc încetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci când iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci când doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înteleptul concluziona, zicând:
- Când discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va îndeparteze si mai mult, caci va veni o zi în care distanta va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai gasi drumul de întoarcere.
- De ce tipa oamenii când sunt suparati?
- Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce sa tipi atunci când cealalta persoana e chiar lânga tine?
întreba din nou înteleptul.
- Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, încerca un alt discipol.
Maestrul întreba din nou:
- Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai încet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe întelept. Atunci
el îi lamuri:
- Stiti de ce tipam unul la altul când suntem suparati? Adevarul e ca, atunci când doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cât sunt mai suparati, cu atât mai tare trebuie sa strige din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci când doua fiinte sunt îndragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc încetisor, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci când iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se înteleg. Asta se petrece atunci când doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înteleptul concluziona, zicând:
- Când discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va îndeparteze si mai mult, caci va veni o zi în care distanta va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai gasi drumul de întoarcere.
