E atat de trist sa vezi in jur forme ce mascheaza zgarcenia si lacomia. E atat de trist sa vezi ca sunt oameni care economisesc si eficientizeaza zambetele, vorbele frumoase si privirile.
E ca si cand am conduce pe un drum pe care stim ca nu il parcurgem decat o singura data si stam cu privirea atintita pe acul de la benzina ratand peisajele pe care le strabatem. Cu ce ramai la final? Cu ochii pe consum constati ca ai facut un drum scurt cu un consum minim si ti-au ramas niste bani/energie ca sa mai cumperi ceva. CAND sa mai cumperi? CE sa mai cumperi? E TARZIU.
Se compara oare cu bucuria pe care o simti la finalul unui drum lung pentru ca ai sufletul plin de amintiri, de imagini frumoase, de zambete care au raspuns zambetului tau, de cuvinte frumoase care au venit ca raspuns la ce ai oferit tu?
Zgarcitii nu simt bucuria unui MULTUMESC. Nu simt bucuria noului pentru ca toate locurile din viata lor sunt pline de vechi. Ca sa primesti trebuie sa si oferi, sa eliberezi loc in viata ta pentru altceva mai mult, mai intens, mai altfel.
Acum un an
