De o vreme merg iar cu masina la serviciu si realizez cat pierd din spectacolul vietii cotidiene. Nu e la fel sa mergi bara la bara intr-o caravana coca cola la si de la serviciu, cu mersul cu RATB-ul…din anumite puncte de vedere, e drept.
Pierd spectacolul oferit de oamenii din jurul nostru. Nu sunt vreo regina furnica si sunt perfect constienta ca la randul meu ofer cuiva un recital.
Sunt oameni care iti fac ziua mai frumoasa si oameni care pur si simplu iti ies in fata ca piaza rea si te fac sa te gandesti la toate vinerile 13, la ceasurile rele de martea si la bietele matze negre.
Dar sa revenim la cei care ne fac viata mai frumoasa chiar si pentru o zi. Sunt trasaturi, mimici, gesturi umane tandre, vesele, caraghioase care imi aduc in minte si in suflet oameni dragi si ma fac sa zambesc.
Luati separat fiecare, poate nu ar insemna mare lucru pentru mine, poate nu as fi salvatoarea sufletelor lor pierdute sau poate nu as reusi sa le fac viata mai usoara. Dar luati toti in tabloul colectiv imi fac ziua. Simt cateodata ca am sufletul deschis spre oameni, as vrea sa scriu tot ce simt, tot ce imi evoca. Sunt detalii atat de nesemnificative ca un parfum f vechi care nu se mai gaseste acum in magazine pentru ca e demodat (Moscova Rosie de exemplu…oare cati stiu cum miroase?), atingerea unei haine de blana, o esarfa colorata (am mania cu esarfele J), o melodie care se aude din castile unui vecin de scaun, o privire cercetatoare sau un zambet discret. Sunt zile frumoase in care ma pot bucura si pot aprecia toate astea. Daca ar fi si putin soare si mai cald, ar fi ideal.
Despre celalalte aspecte: injuraturi, mirosuri urate, impins, smuls nu vreau sa vorbesc. Sunt intr-o zi pozitiva in care nu m-am gandit de ce nu plecam toti cei cu bun simt din tara asta.
Cand merg cu masina nu am aceeasi curiozitate sociala…probabil am mai mult curiozitatea semnelor de circulatie si a nebunilor cu care ma lupt in fiecare zi sa ajung nezgariata acasa. Probabil ca la un moment dat voi descrie si acest razboi permanent intre fortele din trafic in care si cei mai blanzi mosuleti se pot transforma in balauri cu sapte capete.
…
Mi-e dor de primavara.
cat realism si cata frumusete!
RăspundețiȘtergeremama si tata! va multumesc :)
RăspundețiȘtergere