oamenii din jurul nostru

De o vreme merg iar cu masina la serviciu si realizez cat pierd din spectacolul vietii cotidiene. Nu e la fel sa mergi bara la bara intr-o caravana coca cola la si de la serviciu, cu mersul cu RATB-ul…din anumite puncte de vedere, e drept.

Pierd spectacolul oferit de oamenii din jurul nostru. Nu sunt vreo regina furnica si sunt perfect constienta ca la randul meu ofer cuiva un recital.

Sunt oameni care iti fac ziua mai frumoasa si oameni care pur si simplu iti ies in fata ca piaza rea si te fac sa te gandesti la toate vinerile 13, la ceasurile rele de martea si la bietele matze negre.

Dar sa revenim la cei care ne fac viata mai frumoasa chiar si pentru o zi. Sunt trasaturi, mimici, gesturi umane tandre, vesele, caraghioase care imi aduc in minte si in suflet oameni dragi si ma fac sa zambesc.

Luati separat fiecare, poate nu ar insemna mare lucru pentru mine, poate nu as fi salvatoarea sufletelor lor pierdute sau poate nu as reusi sa le fac viata mai usoara. Dar luati toti in tabloul colectiv imi fac ziua. Simt cateodata ca am sufletul deschis spre oameni, as vrea sa scriu tot ce simt, tot ce imi evoca. Sunt detalii atat de nesemnificative ca un parfum f vechi care nu se mai gaseste acum in magazine pentru ca e demodat (Moscova Rosie de exemplu…oare cati stiu cum miroase?), atingerea unei haine de blana, o esarfa colorata (am mania cu esarfele J), o melodie care se aude din castile unui vecin de scaun, o privire cercetatoare sau un zambet discret. Sunt zile frumoase in care ma pot bucura si pot aprecia toate astea. Daca ar fi si putin soare si mai cald, ar fi ideal.

Despre celalalte aspecte: injuraturi, mirosuri urate, impins, smuls nu vreau sa vorbesc. Sunt intr-o zi pozitiva in care nu m-am gandit de ce nu plecam toti cei cu bun simt din tara asta.

Cand merg cu masina nu am aceeasi curiozitate sociala…probabil am mai mult curiozitatea semnelor de circulatie si a nebunilor cu care ma lupt in fiecare zi sa ajung nezgariata acasa. Probabil ca la un moment dat voi descrie si acest razboi permanent intre fortele din trafic in care si cei mai blanzi mosuleti se pot transforma in balauri cu sapte capete.

…

Mi-e dor de primavara.

Tendinte 2011 - Emotional Austerity - IMM Koln

Tango Animation - En Tus Brazos (In Your Arms)

Parabola - Fapta si destinul

"Care e mai presus? destinul sau fapta omului?" Asa l-a intrebat odata inteleptul Vasistha pe Brahma.

Atunci zeul zeilor, cel nascut din floarea de lotus, Marele Parinte, grai:

«Din fapta buna rasare fericirea, din cea rea suferinta. Orice fapta savarsita isi da roadele; niciodata nu are urmari o fapta ce nu s-a savarsit.

Frumusetea, fericirea si nestematele de tot felul se dobandesc prin asceza. Totul se capata prin fapta, iar nu prin destin de catre cei inactivi.

Tot astfel cerul, placerile, o situatie dorita: totul se dobandeste prin efortul omului.

Averea, prietenii, domnia, nobletea si fericirea sunt greu de dobandit de cei care nu fac nimic.

Bogatia nu-l urmeaza pe cel care nu da, pe cel care nu se misca, pe cel care nu se sileste, pe cel care este lenes, pe cel care e las si pe cel care nu e ascet.

Fiecare isi este singur prieten, fiecare isi este singur dusman, fiecare isi este singur martor la ceea ce savarseste si la ceea ce nu savarseste.

Dupa cum focul, cat de mic, devine mare cand e starnit de vant, tot astfel destinul, daca-i insotit de fapta, creste puternic.

Dupa cum lumina lampii se micsoreaza din pricina scaderii uleiului, tot astfel se micsoreaza puterea destinului prin scaderea faptei.

Destinul urmeaza fapta, care-i merge inainte ca o stapana. Fapta omului inclina destinul intr-o parte sau intr-alta, dupa vointa.

Prin savarsirea faptei, prin asocierea destinului, prin soarta si fapta impreuna, apuca omul calea ce duce la cer.

Dupa cum e fapta, buna sau rea, pe care o savarseste cineva in orice conditie a vietii, tot asa e si rasplata de care are parte, in aceeasi conditie a vietii, in decursul renasterilor.

Dupa cum vitelul isi gaseste mama chiar si intre o mie de vaci, tot astfel fapta savarsita odinioara il urmeaza pe faptuitor.

Dupa cum florile si fructele nu depasesc timpul lor, tot astfel si fapta savarsita odinioara.

Celui care imbatraneste ii imbatraneste parul; celui care imbatraneste ii imbatranesc dintii; ochii si urechile ii imbatranesc; numai dorinta nu imbatraneste.

Cine leapada dorinta, pe care cu greu o parasesc cei prosti, care nu imbatraneste impreuna cu cel care imbatraneste, - acela dobandeste pacea.»

Primavara

Zapezile se topesc si invinge caldura placut mangaietoare - pielea castiga razboiul cu tesatura.

Simti cum sufletul iti inmugureste incet apoi explodeaza in inflorescente. Poti adulmeca toate miresmele proaspete de aer curat si verde crud.

Si culorile….curg incet pe imaginea alb-gri si se intrepatrund pastelate ca intr-o acuarela vesela.

Pietele se anima si prind miresme de verdeata cruda. Glasurile oamenilor se amesteca cu ciripitul vesel al vrabiutelor de hala.

Dimineata soarele straluceste vioi si transforma ferestrele blocurilor urate si triste in sute de oglinzi – porti spre povesti de viata.

Dimineata te trezesti, e lumina, te simti usor si fericit.

Kiwi!