Poezia pe care am recitat-o cand am dat auditie pentru cursurile de teatru...ce amintiri frumoase...am in nari mirosul din sala de teatru, parca aud scartaitul podelelor scenei, zumzaitul reflectoarelor in linistea perfecta...mi-au zis ca sunt un om al contrastelor si m-au admis :)

Inima

Nichita Stanescu

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.