ma uit la tabloul asta si nu ma satur sa il privesc

Astazi ma simt mult mai inteleapta

“Intelepciunea vine o data cu deziluzia.” George Santayana

 Joan Miro (1893-1983) - Carnavalul arlechinilor (1925)

Imbratisarea Nichita Stanescu

Cand ne-am zarit, aerul dintre noi si-a aruncat dintr-o data imaginea copacilor, indiferenti si goi, pe care-o lasa sa-l strabata. Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume, unul spre celalalt, si-atat de iute, ca timpul se turti-ntre piepturile noastre si ora, lovita, se sparse-n minute. As fi vrut sa te pastrez in brate asa cum tin trupul copilariei, intrecut, cu mortile-i nerepetate. Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

Poezia pe care am recitat-o cand am dat auditie pentru cursurile de teatru...ce amintiri frumoase...am in nari mirosul din sala de teatru, parca aud scartaitul podelelor scenei, zumzaitul reflectoarelor in linistea perfecta...mi-au zis ca sunt un om al contrastelor si m-au admis :)

Inima

Nichita Stanescu

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

Zbor

Pamantule da-mi aripi

Sageata vreau sa fiu

Sa spintec nemarginirea.

                                           (Lucian Blaga)

am gasit cateva randuri intr-un carnetel vechi

am luat o pata de culoare lunguiata de pe panza unui tablou, am framantat-o bine intre palmele fierbinti pana a devenit rotunda. am incercat sa tintesc gandurile tale cu ea dar am ratat.

Adăugaţi o legendă

EU sunt (Rabindranath Tagore)

Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.

Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.

Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului

Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.

Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.

Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.