o palma deschisa, o cireasa, un fulg de zapada

Sufletul meu e greu ca şi crengile cireşului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre şi corbii şi mai negrii. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, şi în el te aşteaptă cireşele, primăvara cireşelor mele.(Ionel Teodoreanu)

Octavian Paler - Întâia iubire, Scrisoare domnului Unamuno

[...] Dar cine mai are nevoie de Don Quijote?, ne strigă scepticii. Abia e timp să se râdă de el. Abia e timp pentru o remuşcare, pentru a uita şi pentru a râde iarăşi. După moarte vom avea vreme destulă să ne războim cu morile de vânt. Acum suntem ocupaţi în cursa aceasta care goneşte spre moarte.
Şi, în definitiv, e treaba lor. N-au decât să gonească şi să facă glume deşucheate dacă asta le dă curaj. Proştii, nici măcar nu-şi dau seama că, atins de râsetele lor, Cavalerul primeşte ca prin minune noi puteri. Batjocura, ironiile nu fac decât să-l înalţe. Jignit, el devine măreţ. Lovit, devine invincibil. În vreme ce râd cu gura până la urechi, ei nu înţeleg că nu fac decât să ne dea dreptate. Nu-şi dau seama că nu mai e vorba demult de o carte şi că însuşi Cervantes dacă s-ar amesteca printre cei care râd ar păţi acelaşi lucru ca şi hidalgii scepticismului.
Ultimul nostru argument împotriva scepticilor va fi cel folosit de Napoleon într-o discuţie cu cardinalul Fesch, căruia i-a arătat cerul în plină zi şi l-a întrebat: \"Vedeţi steaua aceea?\" \"Nu\", a răspuns cardinalul şi, într-adevăr, pe cer nu se zărea nimic. \"Ei bine, a adăugat Napoleon, cât timp voi fi singurul care o vede îmi voi urma drumul şi nu voi suporta obiecţii.\" Aşa vom face şi noi, deşi nu vrem să cucerim lumea, ci doar o speranţă. Cât timp vom vedea steaua strălucitoare şi sonoră care arde luminoasă în noi, ne vom urma drumul şi nu vom suporta obiecţii. Din păcate, istoria şi viaţa nu respectă legendele, iar sabia lui Damocles nu atârnă totdeauna deasupra cui trebuie.

Starless Night - a friend in need ...

buna dimineata Bucuresti!

Le multumesc celor catorva femei care imi incanta retina in fiecare dimineata - e o bucurie sa vezi ici colo cate o palariuta cocheta, cate o esarfa frumos colorata fluturand mandra ca un drapel in spatele purtatoarei grabite sa ajunga la birou, cercei cu personalitate, cizmulite mandre si nervoase.

Le multumesc tuturor femeilor care mai coloreaza putin strazile cenusii ale unui Bucuresti murdar.

Fetelor nu suntem in NY, dar putem sa ne coloram viata cu stil!